Experimentul Philadelphia, care a avut loc în ziua de 12 august 1943, este o experienţă efectuată de Marina americană, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în scopul obţinerii invizibilităţii vaselor militare în faţa radarului. Experimentul s-a bazat pe principii şi tehnologii concepute de câţiva mari cercetători din vremea aceea.

    Dar ce s-a întîmplat cu adevărat în cursul Experimentului Philadelphia? A călătorit Eldridge în timp şi spţiu?

    Locul efectiv unde a fost vasul în timpul întoarcerii lui la un portal precedent, poate în cursul unui episod de teleportare, este impresionant şi important. Se poate ca el să fi fost într-o altă dimensiune sau o realitate alternativă care nu era preexistentă, ci alimentată sau creată de energia degajată în experiment. Similar, se poate ca savanţii să fi generat din greşeală ceea ce în Star Trek s-ar numi o „bulă warp“, o sferă care, cel puţin în acest caz, conţine imitaţii ale unui segment din mediul ambiant al obiectelor, o construcţie oarecum holografică.

    S-ar putea să fie nevoie încă de multă reflecţie asupra ce se întâmplă exact: a devenit vasul şi intangibil? A creat experimentul, dintr-o neglijenţă, fabulosul „dispozitiv de camuflare-defazare“ care apare în Star Trek?

    Oricum, fie că este aşa sau altfel, ipotezele merită toată atenţia. Nu sunt doar cheile noastre către autenticitatea relatării iniţiale sau a oricăror relatări ulterioare ale Experimentului Philadelphia, ci pot fi chei importante către înţelegerea şi stăpânirea acestor procese fizice