„Dacă uneori simți că postul ar fi natural – nu ca o lege, nu ca o impunere, nu ca o filosofie care să fie urmată, ca o disciplină care să fie impusă, ci pur și simplu din dorința ta naturală de a ține post –, este bun. De asemenea, reține întotdeauna că postul este în serviciul festinului, astfel încât să poți mânca din nou bine. Scopul postul este de a fi un mijloc, niciodată de a fi un sfârșit; și postul se va produce rareori, din când în când. Iar, dacă ești perfect conștient în timp ce mănânci și îți face plăcere, niciodată nu vei mânca prea mult.

Insistențele mele nu se îndreaptă în sensul dietei, ci în sensul conștientizării. Mănâncă bine, bucură-te la maximum de hrană. Amintește-ți regula care spune că, dacă nu-ți face plăcere ceea ce mănânci, va trebui să mănânci mai mult, pentru a compensa. Dacă îți face plăcere ceea ce mănânci, vei mânca mai puțin și nu vei simți nevoia de a compensa. Dacă mănânci încet, degustând fiecare bucățică, mestecând bine, ești complet absorbit de asta. Actul hrănirii ar trebui să fie o meditație.

Nu sunt împotriva gustului, pentru că nu sunt împotriva simțurilor. A fi sensibil înseamnă a fi inteligent, a fi sensibil înseamnă a fi viu.

[...] Nu sunt împotriva gustului, sunt în favoarea gustului. Mănâncă bine, simte bine gustul; gustul este divin.

Și astfel, exact ca în cazul gustului, trebuie să vezi frumusețea și să te bucuri de ea; trebuie să atingi pietrele și frunzele și ființele omenești – căldura lor, textura lor – și să te bucuri de ele. Folosește-ți toate simțurile, folosește-le la nivel optim, și atunci vei trăi cu adevărat și viața ta va fi înflăcărată; nu va fi ștearsă, va fi înflăcărată de energie și vitalitate. Nu sunt în favoarea acelor oameni care te-au învățat să-ți omori simțurile, ei sunt împotriva corpului.

Și amintește-ți: corpul este templul tău, corpul este un dar divin. Este atât de delicat și de minunat – a-l ucide ar însemna să te arăți lipsit de recunoștință față de Dumnezeu. Dumnezeu ți-a dat simțul gustului; nu tu l-ai creat; nu are nimic de-a face cu tine. Dumnezeu ți-a dat ochi și a făcut această lume psihedelică atât de colorată. Lasă să existe o nespusă comuniune între ochi și culorile lumii. El a făcut totul și există o impresionantă armonie. Nu distruge această armonie.

Ascultă-ți corpul. Corpul nu este dușmanul tău și, când corpul îți spune ceva, procedează în consecință, deoarece corpul are o înțelepciune a sa. Nu o tulbura; nu face călătorii mentale. Acesta este motivul pentru care nu propovăduiesc dieta, propovăduiesc numai conștientizarea. Mănâncă pe deplin conștient, mănâncă meditativ, și atunci nu vei mânca niciodată prea mult și nu vei mânca niciodată prea puțin. Prea mult înseamnă la fel de rău ca și prea puțin; sunt extreme. Natura vrea să fii echilibrat, să te afli într-un fel de echilibru, să te afli în centru, nici mai mult și nici mai puțin. Nu ajunge la extreme. A ajunge la extreme înseamnă a fi nevrotic.” (Osho, „Echilibrul corp-minte”, Pro Editură și Tipografie, 2007)