Folosește-ți ambele palme, pune-le pe ochii închiși și lasă-le să atingă globul ocular, dar ca o atingere, nu ca o presiune. Dacă apeși mai tare, pierzi întregul concept, pierzi întreaga tehnică. Nu apăsa; atinge doar ca o pană. Trebuie să te adaptezi, pentru că la început vei apăsa mai tare. Dar din ce în ce vei apăsa mai puțin, până când vei atinge fără presiune – palmele tale vor atinge, doar, globul ocular. Doar o atingere, doar o întâlnire fără presiune, pentru că, dacă aceasta din urmă există, atunci tehnica nu va mai funcționa. Așadar – ca o pană.

De ce? – pentru că un ac poate face ceva ce nu poate fi făcut de o sabie. Dacă apeși, calitatea s-a schimbat – ești agresiv. Iar energia care curge prin ochi este foarte subtilă: o presiune cât de mică și va începe să lupte, iar acolo va fi creată o rezistență. Dacă apeși, atunci energia care curge prin ochi va începe o rezistență, o luptă; va urma un efort. Așadar, nu apăsa; chiar și o apăsare ușoară este de ajuns pentru ca energia ochiului să judece.

Este foarte subtilă mișcarea, foarte delicată. Nu apăsa – ca un fulg, palma ta va atinge ca și cum nu atinge. Să atingi ca și cum nu atingi, fără presiune; doar o atingere, o senzație ușoară că palma atinge globul ocular, atâta tot.

Ce se va întâmpla? Atunci când pur și simplu atingi fără niciun fel de presiune, energia începe să se miște în interior. Dacă apeși, dacă începi să te lupți cu mâna, cu palma, energia va ieși în exterior. Doar o simplă atingere, și atunci energia va începe să se miște în interior. Ușa este închisă; pur și simplu ușa este închisă și energia se duce înapoi. În momentul în care energia se duce înapoi, vei simți o lumină care va veni pe toată fața, pe cap. Acea energie care se mișcă înapoi produce lumina.

Și chiar între acești doi ochi este al treilea ochi, ochiul-înțelepciunii, „prajna-chakshu”. Chiar între cei doi ochi există un al treilea. De aceea omul simte lumina, levitând, ca și cum nu ar exista gravitație. Iar de la al treilea ochi energia cade în inimă. Este un proces fizic: se scurge în picături, iar tu vei simți ceva foarte ușor care îți intră în inimă. Bătăile inimii vor fi mai rare, respirația va încetini. Corpul se va simți relaxat.

Chiar dacă nu intri în meditație profundă, această mișcare te va ajuta psihic. În orice moment al zilei, relaxează-te într-un scaun – sau, dacă nu ai un scaun, atunci când stai într-un tren –, închide-ți ochii, simte o ființă relaxată în întregul tău corp, apoi pune ambele palme pe ochi. Dar nu apăsa – acesta este lucrul cel mai important. Atinge doar ca un fulg.

Când atingi și nu apeși, gândurile ți se vor opri imediat. Într-o minte relaxată gândurile nu se pot mișca; ele îngheață. Ele au nevoie de febră și frenezie, au nevoie de tensiune pentru a se mișca. Ele trăiesc prin tensiune. Când ochii sunt liniștiți, relaxați, iar energia se mișcă în interior, gândurile se vor opri. Vei simți o anumită calitate a euforiei, și aceasta se va adânci zilnic.

Fă această mișcare de mai multe ori pe zi. Chiar și pentru un singur moment, atingerea îți va face bine. Oricând te simți epuizat, uscat de energie, exploatat – după ce citești sau vezi un film, sau după ce te uiți la TV –, oricând simți nevoia, închide ochii și atinge-i. Va avea un efect imediat. Dar, dacă vrei să transformi această acțiune în meditație, atunci fă-o pentru cel puțin patruzeci de minute. Iar întreaga idee este să nu apeși. Este ușor ca pentru o singură clipă să atingi ca un fulg; este dificil să faci asta timp de patruzeci de minute. De multe ori vei uita și vei începe să apeși.

Nu apăsa. Timp de patruzeci de minute, rămâi conștient că mâinile tale nu au greutate; ele doar ating. Continuă să fii conștient că nu apeși, doar atingi. Aceasta va deveni o prezență profundă, ca și respirația. Așa cum spune Buddha să respiri în deplină conștiență, același lucru se va întâmpla și cu atingerea, pentru că trebuie să fii constant atent că nu apeși. Mâna ta ar trebui să fie doar un fulg, un lucru fără greutate, și pur și simplu să atingă.

Mintea va fi total acolo, va fi alertă, aproape de ochi, iar energia va curge încontinuu. La început va curge prin picături. După câteva luni vei simți că a devenit ca un râu, iar într-un an vei simți că a devenit ca un potop.

Iar atunci când vei atinge, vei simți o iluminare. O poți simți și acum. Imediat, în momentul atingerii, vine o lumină. Iar acea lumină pătrunde, se deschide în inimă. În inimă, numai lumina poate intra; nimic greu nu poate intra acolo. Numai lucrurile luminate i se pot întâmpla inimii.

Lumina dintre cei doi ochi va începe să picure în inimă, iar inima se va deschide pentru a o primi. Pe când energia care curge devine un curent, apoi un râu și apoi un potop, vei fi complet spălat, curățat. Nu te vei simți așa. Vei simți pur și simplu că așa este cosmosul. Inspiră și expiră, vei simți că ai devenit cosmosul. Cosmosul pătrunde înăuntru și iese în exterior. Entitatea care ai fost mereu, egoul tău, nu va mai fi acolo. (Osho, „Meditația – prima și ultima libertate”, Pro Editură și Tipografie, 2008)